PRIMAVARA

Doar durere în suflet străbate

Ca un fulger pe cer, printre nori;

În zori tăcerea-mi şopteşte, vrea să-mi arate

Că degeaba mă chinui,dacă nu mori.

Şi faţa din oglindă ,aceeaşi, susţine,

Dar eu neg,în minciună mă-nchin.

Mă jur că vina toată-i a mea şi-o deţin;

Mă-nec în petale,mă-nnec într-un chin.

Gîndul spune să plec,să te las

Dar inima luptă cu mine-

Toate ca undele joacă-ntr-un vals

Iată din nou, teama-mi revine.

Am doar o viaţă  şi-am să trăiesc

Dar nu-nţepată în suferinţe

Mă uit la tine,poate greşesc

Dar soarta n-are un gust,ci mai multe esenţe.

Amintitrile tale îmi trec noaptea prin minte...

Iar cimitirul e rece fără noi,împreună

Căci erai fata care ştia să alinte

Tristeţile mele ce şi-acuma se-adună.

Nu va mai fi alta ca tine

Că cine poate da sărut ca al tău ?

Numai ale tale buze-mîngîieri fine-

Minţeau că totul e bine, nimic nu e rău.

Am strîns lacrimi în mine...

Dar destul pentru tine am plîns!

Am descoperit acea faţă din tine,

Şi toate cele ce mi le-ai ascuns.

Sunt versuri de adio, nu de iertare,

Şi e un inceput, e ca o primăvară

Fără trandafiri pali,fără uscare,

Iată mă dezleg,mintea-mi nu mai zboară!